Un bărbat din Italia a fost obligat de judecătorii de la Curtea Supremă să nu-și mai risipească averea cu amanta româncă. „Are nevoie de un tutore”, au stabilit magistrații italieni.
Decizia a venit după ce fosta soție a bărbatului a sesizat instanța și a arătat că dacă el va continua să își risipească averea va ajunge în imposibilitatea de a achita pensia alimentară.
Cei doi soți di Ferrare, Italia, au avut un divorț amiabil, dar fosta parteneră a ajuns în fața judecătorilor după ce și-a dat seama că fostul ei soț a risipit rapid mai multe bunuri, doar pentru a se distra cu amanta lui de origine română.
Ea și-a făcut griji că el va ajunge falit și nu va mai putea plăti pensia alimentară, motiv pentru care ar putea apela la „instrumente de ajutor public”.
„Bătălia juridică” a început în urmă cu mai mulți ani, dar s-a încheiat în cele din urmă, judecătorii stabilind că femeia are dreptate.
Curtea Supremă a decis însă să facă apel la conceptul de „prodigalitate”, definit de Curtea Drepturilor Omului drept tendința (aproape patologică) de a cheltui bani în mod excesiv „față de condițiile socio-economice ale cuiva și valoarea atribuibilă în mod obiectiv banilor” și care nu este atribuită unei posibile probleme psihice care îl afectează pe fostul soț.
Prin hotărârea sa, Curtea de Casație dorește să reitereze că „o persoană este liberă să dispună de propriile sale bunuri, chiar și într-o măsură mare, cheltuind ceea ce are în mod legitim la dispoziție” și nimeni nu-i poate spune cum să-și cheltuie banii.
Totuși, această libertate nu poate implica, nici măcar colateral, „o condiție în care nu mai este în măsură să asigure îndatoririle de solidaritate care i-au fost deja impuse”, cu referire la pensia alimentară pe care trebuie s-o plătească fostei soții.
Bărbatul, se mai precizează în motivare instanței, din cauza „comportamentului marcat de risipire, (…) nu mai recunoaște nicio valoare atribuibilă în mod obiectiv banilor”. El ar fi cheltuit, într-un timp destul de scurt, nu mai puțin de 512.000 de euro.
În acest context, judecătorii Curții au stabilit că italianul trebuie să fie încredințat în grija unui tutore, care va avea singura sarcină de a se asigura că el plăteşte ceea ce s-a convenit în actele de divorţ.